Cum afectează apa dură inima și sistemul vascular

Efectele apei dure asupra sistemului cardiovascular

Multe persoane își pun întrebarea dacă apa dură, care conține niveluri ridicate de calciu și/sau magneziu, are efecte pozitive sau negative asupra inimii. Cu alte cuvinte, sunt persoanele care consumă apă dură mai mult sau mai puțin susceptibile în a suferi de boli cardiovasculare? În cele ce urmează, vom face o mică revizuire a literaturii de specialitate și vă vom răspunde la această întrebare.

Un alt motiv pentru care suntem interesați să răspundem pe baze științifice la această întrebare este că atât filtrele de apă cât si dedurizatoarele de apă fără sare Aquasana  și Calceo nu scot Calciul și Magneziul din apă. Deci este sănătos sau nu sa bem o apă dură?

O idee care există de peste 60 de ani ar fi că “apa dură cu un conținut mai mare de magneziu ajută la prevenirea problemelor cardiovasculare”.

În afară de importanța pe care apa dură o prezintă asupra calculilor urinari și bolilor renale în general, aceasta mai prezintă interes și asupra bolilor sistemului cardiovascular. Rolul apei dure și efectele sale pentru bolile cardiovasculare a fost larg investigat, ca și în cazul calculilor urinari

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) relatează că în anii 1968, 1973 și 1974 s-au ținut întâlniri cu diverși specialiști pentru a discuta și examina modalitățile prin care geochimia ar putea influența procesele de boală. Bolile luate în discuție au fost cancerul esofagian, de stomac și colorectal, bolile cardiovasculare, inclusiv hipertensiunea și accidentul vascular cerebral și urolitiaza. (1)

În ceea ce privește accidentul vascular cerebral (AVC), studiile arată că ratele AVC-ului erau mai mari în zonele cu apă moale (mai acidă) față de cele cu apă dură (mai alcalină). (7)

Examinările pe zone geografice extinse au relevat faptul că apa dură a fost corelată cu o rată scăzută de mortalitate din cauza bolilor cardiovasculare, iar unele afecțiuni nonvasculare au fost asociate ocazional cu apa moale. Pornind de la aceste date, s-a luat în calcul premisa că duritatea apei poate fi doar un surogat pentru alți factori de risc ai bolilor nonvasculare.

Raporturile de risc pentru apa moale comparativ cu apa dură au fost în medie de:

– 1,25 pentru bolile cardiovasculare;

– 1,2 pentru accidentul vascular cerebral, ateroscleroză și hipertensiune.

Aceste studii au mai arătat că la persoanele care au murit din cauza infarctului miocardic, nivelul magneziului era scăzut, comparativ cu persoanele care au murit din cauze accidentale. Deficiențe de magneziu au fost raportate și la persoanele care locuiau în regiunile cu apă moale. (1)

Tot OMS coordonează eforturile la nivel mondial pentru a putea compara morbiditatea cardiovasculară înainte și după ce se modifică conținutul de calciu sau magneziu din apa potabilă. Persoanele care trăiesc în zone cu apă moale au concentrații serice scăzute de magneziu, lucru ce poate duce la aritmii. În schimb, calciul suplimentar pe care apa dură îl are în compoziție, ar putea ajuta la reducerea tensiunii arteriale. Cu toate acestea, mecanismul prin care apa dură poate ajuta la prevenirea problemelor cardiovasculare rămâne un subiect de dezbatere. (5)

Calciul și magneziul din apa potabilă dură și bolile cardiovasculare

Boala cardiovasculară este o boala comună și este considerată o cauză importantă a mortalității. Dovezile prezentate în literatura de specialitate indică faptul că apa dură poate reduce cazurile de moarte subită cauzată de bolile cardiovasculare, deoarece apa potabilă conține cantități semnificative de calciu și magneziu, care joacă un rol crucial în activitatea electrică a inimii. În ceea ce privește magneziul, după cum arată studiile, acesta are efecte benefice pentru organism, mai ales pentru sistemul cardiovascular.

Organismul nostru conține aproximativ 20,000 miligrame de magneziu, din care 60% se regăsește în oase, 20% în mușchii scheletici, iar restul circulă în ser sau ajunge în alte țesuturi. Cea mai mare parte a aportului de magneziu se face prin alimente și, într-o măsură mai mică, prin apă. Magneziul din apa de băut este considerat a fi o sursa suplimentară de magneziu biodisponibil, studiile arătând că acesta este absorbit cu 30% mai bine de către organism, decât cel pe care îl obținem prin dietă. Dintr-un aport alimentar zilnic de aproximativ 300 mg, 200 mg ar trece prin organism în fecale, iar 100 mg ar fi absorbiți în ser și apoi excretați în urină. (6)

Ce se întâmplă dacă avem prea puțin Magneziu in organism?

Dacă în organismul nostru se găsește o cantitate insuficientă de magneziu, poate crește riscul de apariție a hipertensiunii arteriale, a aritmiei cardiace, a bolilor coronariene sau a diabetului. În schimb, un aport crescut de săruri de magneziu poate cauza diaree, iar apa potabilă care are concentrații mari de magneziu și sulfați poate avea efect laxativ.

Ce se întâmplă dacă avem prea mult Magneziu in organism?

Magneziul poate deveni toxic atunci când sunt utilizate doze mari. Hipermagneziemia (excesul de magneziu din organism) apare de obicei la persoanele cu insuficiență renală, care au o capacitate semnificativ de scăzută de a excreta magneziul în exces prin urină. Efectele toxice ale magneziului includ greață, vărsături, hipotensiune arterială, retenție urinară, depresia sistemului nervos central și altele, iar la concentrații mai mari poate apărea inclusiv depresia respiratorie, coma și stopul cardiac. Mai multe studii au demonstrat relația care există între conținutul mineralelor din apa de băut și riscul de deces în bolile cardiovasculare. Analiza studiilor epidemiologice majore a arătat că riscul de deces în boala cardiovasculară a fost asociat cu nivelurile de calciu, magneziu și bicarbonat. (2)

Cercetătorii au demonstrat că un aport de apă care conține concentrații mari de magneziu pare să reducă cu aproximativ 30-35% mortalitatea pentru boala cardiovasculară, dar nu și incidența. (12)

Un studiu pe 207 indivizi aleși aleator, care trăiesc în zone cu apă dură și apă moale, realizat pentru a evalua relația dintre calciu/magneziu în apa potabilă și dietă și factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, a arătat că nu exista nicio corelație în ceea ce privește conținutul magneziului în apa de băut cu niciunul dintre factorii de risc, iar pentru calciu s-au găsit următoarele:

– corelații pozitive cu tensiunea arterial sistolică (TAS);

– corelații negative cu s-colesterol (colesterol seric) s-LDL-colesterol seric (colesterol “rău” seric).

În plus, conținutul calciului în dietă nu a prezentat nicio corelație cu factorii de risc cardiovascular, iar magneziul a fost corelat pozitiv cu tensiunea arteriala diastolică (TAD). (3)

Un alt studiu efectuat în Iran în anul 2019, în care fost utilizate datele disponibile cu privire la rata mortalității cauzate de bolile cardiovasculare și duritatea apei, a prezentat că există o relație strânsă între rata mortalității cardiovasculare și duritatea apei, dar, cu toate acestea, relația observată nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic. Concluzia studiului a relevat că rezultatele testelor au indicat o relație inversă nesemnificativă între duritatea apei și bolile cardiovasculare. (4)

Alte cercetări au investigat asocierea concentrației de calciu și magneziu din apa potabilă cu bolile cardiovasculare, demonstrând că un conținut de calciu în apa de băut de peste 72-75 mg/l și de magneziu de peste 26-31 mg/l a fost asociat cu un număr redus de boli cardiovasculare. Astfel, cercetătorii au concluzionat că există efecte protectoare favorabile în ceea ce privește apa dură, în special în ceea ce privește magneziul. (9)

Apa dură și boala cardiacă ischemică

Boala cardiacă ischemică este una dintre principalele cauze ale mortalității pentru persoanele de peste 45 de ani.

Multe dintre studiile din anii ’50 și până în prezent sugerează că apa dură poate avea efect protector asupra bolii cardiace ischemice. Mai mult decât atât, studiile din anii ’70 și până acum sugerează că magneziul în sine are efecte benefice.

Studiul în cauza examinează dovezile existente, care sugerează că magneziul ar putea afecta iritabilitatea mușchilor netezi și mușchiul cardiac, transmiterea impulsurilor electrice, ateroscleroza și alte procese fiziologice care ar putea fi perturbate la persoanele care suferă de boala cardiacă ischemică. Prin urmare, în timp ce unele rezultatele arată că nu s-au găsit relații concludente între calciu și magneziu din apa și bolile de inimă, altele au prezentat rezultate contradictorii. Alte 8 studii au prezentat rata de morbiditate sau mortalitate în boala cardiacă ischemică în funcție de conținutul de magneziu din apă, efectul protector al acestuia apărând chiar și la niveluri scăzute. (6)

O altă cercetare a comparat leziunile cardiace găsite într-o zonă cu apă foarte moale cu leziunile găsite într-o zonă cu apă foarte dură. În zona cu apă moale au predominat infarctele vindecate (cicatricile miocardice), ateromul (la bărbații de 30-44 de ani) și alte afecțiuni cardiace. Rezultatele studiului au sugerat o susceptibilitate crescută a miocardului în zonele cu apă moale, iar analizele chimice ale arterelor coronare au indicat faptul că la vârste sub 40 de ani, au fost mai mulți indivizi din zona cu apă moale care aveau valori foarte scăzute de calciu și magneziu, conținutul arterelor fiind asociat cu nivelurile mineralelor din apa de băut. (8)

În Finlanda și Africa de Sud s-a constatat că incidența decesului atribuită bolii cardiace ischemice este invers corelată cu nivelurile de magneziu din apa potabilă. În privința infarctului miocardic la femei, într-un studiu din Suedia, mineralele (magneziu și calciu) din apa potabilă au fost asociate cu o mortalitate mai scăzută, dar nu și cu incidența totală. Cu toate acestea, există studii care nu au putut confirma aceste constatări. (11)

Magneziul din apa dură și hipertensiunea arterială

După cum relatează Organizația Mondială a Sănătății, există o asociere între hipertensiune și bolile cardiace cu apa moale, care are un conținut scăzut de minerale, mai ales de magneziu.

Relația dintre aportul alimentar de magneziu și tensiunea arterială la om, a fost demonstrată pentru prima oară în 1987 și mai târziu prin numeroase investigații epidemiologice și clinice, care au susținut ipoteza că aportul crescut de magneziu contribuie la prevenirea hipertensiunii și a bolilor cardiovasculare.

Alte studii au demonstrat că nivelurile de magneziu din apa potabilă au fost invers legate de riscul de deces din cauza hipertensiunii. Mai mult, unele studii epidemiologice nu au reușit să arate o asociere între aportul de magneziu și tensiunea arterială sau bolile cardiovasculare. (10)

Un studiu desfășurat în Taiwan a comparat decesele eligibile de hipertensiune (2336 cazuri) cu decesele din alte cauze (2336 cazuri în grupul de control) și a determinat nivelurile de calciu și magneziu din apa de băut. Rezultatul studiului a pus în evidență faptul că magneziul din apa potabilă a fost invers legat de riscul de deces din cauza hipertensiunii. Concluzia specialiștilor a fost că aportul de magneziu din apa potabilă are un efect protector semnificativ asupra riscului de hipertensiune. (13)

Calciul și magneziul din apa potabilă și riscul de deces din cauza infarctului miocardic acut

Un alt studiu desfășurat în Taiwan a comparat decesele eligibile de infarct miocardic acut (10,094 cazuri) cu decesele din alte cauze (10,094 cazuri în grupul de control) pentru a afla dacă magneziul și calciul din apa de băut protejează împotriva infarctului miocardic acut sau nu. Rezultatul studiului a arătat că există un efect protector semnificativ al aportului de calciu din apa de băut asupra riscului de deces din cauza infarctului miocardic acut. (14)

Concluzii

• S-a constatat că nivelul de magneziu din sânge este mai mic la locuitorii zonelor cu apă moale.
• După incidența pe magneziu a studiilor, tindem să tragem concluzia că magneziul este mult mai important pentru cardiovascular decât calciul.
• După cum am prezentat, informațiile din studiile epidemiologice și alte studii susțin ipoteza că un aport scăzut de magneziu poate crește riscul decesului cauzat de bolile cardiovasculare și incidența acestuia. Astfel, neînlăturarea magneziului și a calciului din apa de băut sau creșterea concentrației acestor elemente în apă, poate fi benefică pentru cei care au un aport insuficient de minerale.
• În acest context, investiția într-un filtru de apă, care scoate mineralele și le înlocuiește cu sare, va fi utila doar pentru a vă proteja instalația de apă, și nicidecum pentru a scădea riscul de apariție al bolilor cardiovasculare. Apa moale are avantaje tehnice palpabile față de apa dură, incluzând reducerea depunerilor de calcar în aparate, țevi și pe suprafețe, precum și o spumare mai bună a săpunului și detergentului. Dar din punct de vedere medical este recomandată apa mai dură.
• Deși majoritatea studiilor au ajuns la concluzia că apa dură, care are niveluri ridicate de calciu și magneziu, poate avea efecte protectoare favorabile asupra sistemului circulator, sunt necesare studii suplimentare.